Cartile din literatura franceza in anticariatele romanesti

Cartile din literatura franceza in anticariatele romanesti

Bucurestiul a dus pina de curind lipsa unei librarii de carte franceza, dar s-a salvat partial prin anticariate si tarabele buchinistilor, adapost pentru nenumarate volume demne de tot interesul in limba cindva cunoscuta de orice român cultivat. Din spectacolul miilor de titluri, nu este greu sa reconstitui cu nostalgie portretul unei paturi rafinate a societatii, pentru care lumina venea de la Paris; o elita stind alaturi de un public mediu de bun nivel. 
De regula moderate, preturile sunt uneori ridicole pentru bugetul unor occidentali. Cu nu foarte multi bani, un pasionat poate construi o biblioteca, mergind de la Chrétien de Troyes la Patrick Modiano. Volumele de secol XVII s-au imputinat, in rest intilnesti insa aproape orice, in literatura, istorie si filosofie: nume uriase, in editii pretentioase ori accesibile, raritati bibliofile, titluri pentru cunoscatori, stimabili si plicticosi autori de plan secund, dar si marginali care pot fascina, figuri sulfuroase (Sade tiparit in România, in anii comunismului), critici mai vechi si mai noi, romane populare, scriitori care nu mai au nici pe departe cota de altadata, traduceri din diverse limbi. Nu e ceva rar sa descoperi opurile unor oameni cvasiuitati, care au avut parte de tiraje mari si uneori de fotoliile Academiei: Paul Bourget, Henry Bordeaux, Marcel Prévost, fratii Tharaud. De neuitat, parfumul cartilor de acum citeva decenii din colectia Le Livre de poche. 
De cele mai multe ori, marii cititori care frecventeaza anticariatele nu sunt unii si aceiasi cu pasionatii de editii rare. Cei dintii sunt insufletiti de un lucru tot mai neobisnuit astazi, sensibilitatea pentru trecut, in timp ce dorinta de a umple un gol ii conduce de regula pe amatorii instariti, dispusi sa bage mina adinc in buzunar nu numai pentru adevarate monumente de bibliofilie, dar si pentru carti fara sare si piper, teoretic innobilate de gravuri sau de coperti somptuoase. 
Sunt cunoscute povestile unor oameni care s-au despartit in imprejurari dramatice de biblioteca lor. Trebuie sa le reamintim celor foarte tineri: vindute de oameni la ananghie sau confiscate de Securitate, cartile, nu o data puse la index, ajungeau mai tirziu pe rafturile anticariatelor, stirnind surpriza si entuziasmul cititorilor impatimiti. 
Chiar atunci cind nu ai motive sa banuiesti un trecut spectaculos al cartii, e pasionant sa afli ori sa incerci sa ghicesti cine a fost vechiul proprietar. Pe pagina de garda vezi uneori ca a fost vorba de o personalitate culturala, un medic sau un avocat celebru dintre cele doua razboaie. Altadata intilnesti numai un prenume sau initiale enigmatice, urmate de o data. Un obisnuit al anticariatelor, Alexandru George, nota: "Poate ca trecerea unei carti dintr-o mina in alta creeaza o legatura subtila si secreta intre doi oameni care nici nu s-au cunoscut". 
Zona anticariatelor are astazi luminile si umbrele sale, ma tem ca ultimele mai numeroase. Cei din breasla sunt extrem de diferiti: subalterni stresati de sefi, singuratici ursuzi, insi care nu stapinesc abc-ul meseriei, oameni fara chef si incapabili de o politete elementara, indivizi cenusii pentru care munca lor este doar un comert ca oricare altul, dar si persoane comunicative si competente, pasionati ce respira dragostea de carte. 
Schimbarile din ultima vreme nu au fost chiar mici. Anii trecuti, lantul de anticariate Ex Libris oferea spectacolul unei infioratoare dezordini, cu o politica de preturi care stirnea zimbete. Un volum de Julien Green, cu dedicatia autorului catre Modest Morariu, traducatorul sau, nu costa mai mult decit maruntisuri gen Shogun. Pentru sume derizorii, puteai achizitiona volume in stare buna, aparute in fascinanta Belle Époque. Exemple: La Cathédrale a lui Huysmans, Aphrodite a lui Pierre Louis, o editie din corespondenta lui Heine, cu 10.000 de lei vechi. Frapeaza declinul anticariatului de la Libraria Noi, dupa schimbarea proprietarului. Au ramas titluri remarcabile, dar linga ele troneaza reviste auto, maculatura despre zina Andreea Marin sau cresterea pisicilor, plus infama, stupida Istorie a literaturii engleze a sovieticului Anikst. 
Poate impresiona peisajul oferit de buchinistii din preajma Universitatii. Sa rezisti zilnic in strada - sa fie aceasta o forma de eroism modest, prost recompensat? Totusi, perimetrul de aici contine nu putine personaje dubioase. Cindva, un domn vorbea solemn despre datoria educarii cititorilor. Nobil proiect, dezmintit de un foarte balcanic simt al comertului si de o profitabila duplicitate: la el, cartile aveau un pret pentru români si altul mult mai mare pentru straini. Destui negustori cumpara din alte locuri un volum la o suma infima, ca sa-l revinda de zece ori mai scump. 
Dezavantajat de un spatiu mult prea strimt, anticariatul de pe strada Academiei, nr. 7, ramine de o buna bucata de vreme cel mai interesant. De destinele acestui loc se ocupa doamna Monica Isac, o persoana selectiva si avizata, care nu face concesii prostului gust. Cele mai cautate sunt editiile vechi din autori români, ne marturiseste domnia sa, dar cartea franceza are in continuare publicul ei. Deloc surprinzator, toate titlurile aparute in colectia Pléiade se bucura de succes, desi Malherbe este fireste mai greu de vindut decit Stendhal. Acum citiva ani, cei mai ceruti scriitori de secol XX erau Proust, Sartre, Camus si - neasteptat - tenebrosul Drieu La Rochelle. De negasit este Julien Gracq, de vina fiind tirajele mici. Prima editie din Bucarest al lui Paul Morand dispare aproape imediat; opera de fictiune a aceluiasi nu are din cale afara de multi amatori. Poeti moderni cu o cota remarcabila sunt Pierre Reverdy si René Char. Previzibil, criza se face si aici simtita, chiar daca nu la dimensiuni spectaculoase. 
Incerc sa aflu de la doamna Isac cita lume s-a interesat in ultimii ani de modestii Charles Monselet si Félicien Champsaur, pomeniti de prestigiosi comentatori ai lui Mateiu Caragiale. Din pacate, nimeni nu a intrebat de ei, cum nu a intrebat nici de oameni infinit mai interesanti, ca excentricii Jean Lorrain sau Maurice Sachs. 
Cei convinsi ca provincia are farmecul ei, ar putea crede ca incursiunile in alte mari orase ar aduce noi nuante. Pina atunci, imaginea comertului cu carte fran­ceza veche in Bucuresti nu este defel stralucita: circ, incompetenta, grosolanie, rea-credinta, smecherie, dar si insule de normalitate; un tablou nici mai bun, nici mai rau decit al societatii românesti in ansamblul ei.